„Niciodată să nu răzbați pe prietenii tăi și să ții mereu gura închisă”
Goodfellas și Irishman sunt două dintre cele mai populare filme ale lui Scorsese și, din motive întemeiate, cred că ambele sunt două dintre capodoperele sale și ambele sunt exemple strălucitoare ale celor mai bune absolute din genul crimei/gangsterilor. Acum, aceasta nu este o postare de comparație precum cele pe care le-am făcut în trecut, deoarece cred că Goodfellas și The Irishman aduc idei diferite pe masă, dar atunci când sunt analizate împreună, ele reprezintă cea mai importantă poveste spusă în acest gen. Voi face tot posibilul să explic de ce cred că merg perfect împreună și de ce ambele filme se îmbunătățesc unul pe celălalt.
„Trei persoane pot păstra un secret doar când doi dintre ei sunt morți”
Goodfellas și Irishman sunt două fețe ale aceleiași monede, s-ar putea spune, amândoi evocă sentimente foarte diferite, dar în cele din urmă realizează un scop comun. Goodfellas este o reprezentare glorioasă și celebrativă a timpului său și a vieții de gangster, scoate în evidență perioada dintre anii 50 și 80 vibrant și entuziasmat, aproape ca și cum ai trăi acolo, iar viața nu s-ar putea îmbunătăți niciodată. Este epic și energic. Pe de altă parte, The Irishman este rece. Nu vă invită în perioada de timp, ci este o reprezentare a timpului nostru, deoarece reflectă înapoi asupra istoriei, amintind despre vremuri și încercând să înțelegeți ce a mers prost. Este un film contemplativ care se simte gol, ca și cum ar distruge viața de gangster. Goodfellas sparge și viața de gangster, dar nu în maniera deprimantă în care o face The Irishman. Goodfellas este frenetic, haotic și are valoare de șoc, dar The Irishman este capricios și calm, ca un bătrân care povestește povestea unei vieți fals glorificate.
The Irishman oferă un context pentru Goodfellas, în care Goodfellas ne arată gangsteri în floarea lor într-o manieră extrem de stilizată și elegantă, care are o nuanță subtilă asupra pericolelor evidente ale stilului de viață gangster, este distractiv. Deși o deconstrucție puternică a vieții mafiei până la sfârșit, este totuși un ceas distractiv care ar putea fi un film de gen. Irlandezul ridică totuși vălul, ca să spunem așa, violența nu este incitantă, ci este răbdătoare și reală. Irlandezul a fost numit un punct culminant al filmelor anterioare cu gangsteri ale lui Scorsese pentru că este ultimul și pentru că este probabil ultimul film cu gangsteri care va avea în protagonistă oameni ca Robert De Niro, Al Pacino și Joe Pesci. Dar, în plus, The Irishman este filmul care reflectă și oferă context unor filme precum Goodfellas și Casino, care pe atunci, erau produsul perioadelor lor de timp, erau vârful genului gangster. Acum este practic mort, așa că irlandezul se simte ca un ultim rămas bun, dulce-amar de la el și nu ar fi putut fi acest rămas bun fără existența capodoperei Goodfellas, care face 100% din The Irishman o experiență de vizionare mai bună.
Contrastul pe care The Irishman îl oferă lui Goodfellas este izbitor, au structuri similare, ambele spuse într-o manieră neliniară, înfățișând viața unui singur om, cu o narațiune generală mai grandioasă care ajunge să dicteze povestea unei singure zile. Personajele sunt asemănătoare, distribuția este, de asemenea, foarte asemănătoare, la fel și stilul vizual. Dar disparitatea tonale este cu adevărat interesantă. Cel de-al treilea act al lui Goodfellas este frenetic și haotic, care se termină într-un sentiment copleșitor de sălbăticie, dar The Irishman este calm și deliberat. Nici măcar narațiunile și înghețarea cadrelor nu sunt la fel de feroce ca Goodfellas. Se reflectă cu adevărat asupra întregului gen și a vieții pe care le-au avut acești oameni. Cel de-al treilea act al irlandezului începe chiar în același timp când se termină Goodfellas și este ca un cântec de lebădă. Un ultim rămas bun și o piesă esențială de context pentru Goodfellas. Cred că ambele filme sunt profunde și lovite puternic și este imposibil de ratat cât de bine se completează reciproc pentru a forma o poveste mare despre crimă, putere, dar și singurătatea și izolarea care vine cu o viață ca aceasta.
By @starwards1
RATE THIS ESSAY
6
5
4
3
